Taxiuri. Din nou, numai de bine!

Septembrie 28, 2009

Gara de Nord Timişoara, într-o dimineaţă de luni(adică astăzi).

În urmă cu mulţi mulţi ani, cu ocazia unor mici reamenajări şi redirecţionări ale fluxurilor de trafic din faţa Gării de Nord, principala poartă de acces înspre Municipiu, s-a înfiinţat un scuar ce avea ca scop facilitarea accesului călătorilor veniţi la gară cu un autoturism. Ideea a  fost bună, punerea sa în aplicare la fel, doar că din păcate nu prea au fost călători care să fi putut beneficia de această facilitate care aducea un aer de utilitate mult prea murdarei şi neîngrijitei de altfel gări. Asta deoarece scuarul este cunoscut a fi locul de „racolare a victimelor” ale aşa zişilor „taximetrişti privaţi” care blochează în totalitate cu nonşalanţă respectiva cale de acces.

Photo-0016_b

Cu toate că  imediat peste drum există o încăpătoare staţie de taxi în care aşteaptă majoritatea taximetriştilor cinstiţi, astăzi în plină zi şi în buricul târgului zi îşi făceau veacul în mai sus amintitul scuar 5-6 piraţi nederanjaţi de nici o autoritate. Poate doar de două trei ori pe an de câte un echipaj al Poliţiei Comunitare. Atât.

Picătura ce umple însă paharul este nelipsitul pirat  al acelei zone, conducătorul unui Peugeot 206 SW break galben, cu numărul de înmatriculare TM-11-HGC, care sfidează cu nesimţire legea comiţând doar la prima vedere trei infracţiuni: înşelăciune, fals şi uz de fals. Le-am mai putea intui şi pe cele de intimidare, şantaj sau ameninţare la care recurge atunci când eventualii clienţi înşelaţi în mod firesc ar urma să protesteze. Pentru a comite înşelăciunea, respectivul şofer foloseşte o cupolă identică cu cea a taxiurilor pe care scrie însă cu neruşinare „ADI”.Photo-0011_C De asemenea, fiind evident că nu deţine autorizaţia de practică a taximetriei, falsifică autorizaţiile autocolante de pe portierele spate, făcând uz de acestea. Tind să cred, ţinând cont de atitudinea nepăsătoare a şoferului, deloc stresat de altfel conştient fiind de infracţiunile pe care le comite că o urmă de cârdăşie cu autorităţile care trebuiau să-l sancţioneze cu siguranţă există. Adi, căci probabil aşa se numeşte, citea nestingherit ziarul la volanul maşinii deghizate în taxi.

Photo-0011_D Photo-0014_B

Photo-0017_BTolerând această atitudine, sau chiar doar staţionarea taxiurilor cu suprapreţ în scuarul din faţa gării practic este încurajată înşelătoria călătorilor din alte oraşe, scuarul semănând întradevăr cu o staţie de taxi, călătorul neavând cum să vadă semnul de „oprire interzisă” postat la intrarea în scuar. Din fericire, cei mai mulţi dintre timişoreni sunt la curent cu practicile tâlharilor de pe străzile noastre, totuşi nu este cinstit nici nu mai vorbim de a fi moral a tolera înşelarea încă de la primul pas făcut în urbe a vizitatorilor oraşului nostru.

Sunt de asemenea conştient că în continuare autorităţile nu se vor sesiza şi piraţii îşi vor desfăşura nestingheriţi tâlhăriile ostentativ în văzul tuturor, şi de aceea, data viitoare când mă voi întâlni cu „prietenul Adi” şi voi avea norocul de a fi însoţit de încă o persoană dispusă a depune mărturie într-un proces, îl voi fotografia pe şarlatan urmând a depune eu însumi o sesizare la parchet. Nu aş avea nimic de pierdut.

Găsiţi mai multe poze aici.

Anunțuri

Aberaţie marca Timişoara

Septembrie 27, 2009

Banda specială pentru taxi şi bus dintre Calea Şagului colţ cu Ana Ipătescu şi Podul Traian, de după Piaţa Maria. sagului

Pe lângă faptul că ideea alocării unei benzi speciale pentru transportul în comun nu este fezabilă decât pe arterele cu cel puţin trei benzi pe sens, rămânând alocate autovehiculelor minim două benzi, modificarea de faţă nici măcar nu fluidizează circulaţia autobuzului sau a taxiurilor din cel puţin doua motive cât se poate de evidente. Primul ar fi că înainte cu vreo 50-100 de metri de intersecţii sau sensuri giratorii, banda specială se termină, lăsând dreptul de circulaţie pe prima bandă tuturor vehiculelor. Acum vin eu şi mă întreb: problema blocajelor în trafic apare în linie dreaptă pe drumul cu prioritate sau cumva tocmai în intersecţiile despre care vorbeam mai sus. Până la urmă, cu această bandă sau fără ea, oricum mijloacele de transport în comun vor aştepta în intersecţie după exact acelaşi număr de maşini.

Al doilea motiv pentru care banda specială nu va avea finalitatea dorită este acela că străzile despre care acum vorbim sunt intersectate de foarte multe drumuri secundare. Spre exemplu, doar de la intersecţia Şagului cu Rebreanu până la noul sens giratoriu de pe Iuliu Maniu adică pe o distanţă de nici mai mult nici mai puţin de 680 metri, banda specială este intersectată de patru drumuri secundare, intersecţii în care, după cum era şi normal, banda este întreruptă pentru a permite accesul vehiculelor din şi înspre respectivele străzi. Luând în calcul şi capetele segmentului analizat rezultă şase întreruperi ale benzii, a câte 50m fiecare. Deci, pe respectivul traseu avem din cei 680 m 380 m de bandă specială împărţită în cinci tronsoane.

Şi, colac peste pupăză, marcajul stradal creează confuzie, putând sugera prioritate pentru vehiculele ce întretaie banda specială părăsind sau intrând de pe / pe Calea Şagului. Asta deoarece marcajul pleacă fluent de pe mijlocul drumului barând pur şi simplu traiectoria autobuzelor şi a bicicletelor. Eu unul cred că prioritatea este exact inversă.

Nu mai amintesc acum de locurile de parcare de după bandă, de spaţiul insuficient alocat autobuzelor şi mai ales de plantarea anapoda a benzii de biciclete între banda de autobuz şi parcare, fapt ce sunt sigur va atrage nenumărate incidente neplăcute în care vor fi implicaţi bicicliştii acroşaţi fie de maşini ce intră/ies din parcare, fie de autobuze. Subiectul a fost destul dezbătut în presa locală şi nu doresc să repet. Am citit despre proiectul înfiinţării respectivei amenajări prin primăvară, totuşi eram aproape convins că cei în măsură, recte onor comisia de circulaţie a municipiului, va realiza dimensiunea aberaţiei înainte de a o pune în practică. Se pare că din păcate m-am înşelat.

Închei cu convingerea că nou înfiinţata bandă pentru transportul în comun va avea sfârşitul benzii ce începea la Liceul de Muzică şi se sfârşea la Casa Tineretului, înfiinţată în 2003 cu ocazia redistribuirii fluxurilor pe sensurile unice Cluj- Aleea Ripensia, respectând deja demonstrata idee a edililor de „mai bine a face ceva prost decât a nu face nimic„.

Post Scriptum: nu ştiu de ce, dar în Google Reader se pare că nu apare corect formatat textul. Scuze!


Si altfel de Poliţişti

Septembrie 25, 2009

Azi, pe la orele prânzului, în timp ce-mi mişcam cele două roţi motorizate am avut parte de o întâmplare ce mi-a facut ziua puţin mai plăcută.

În parcarea cu artizanale, de după celebrul pod (cei ce merg pe drumul de Arad mai des ştiu foarte bine despre ce este vorba) cu restricţie de 70 la oră, filtru al Poliţiei, motivul: control Rovignete. Mergeam frumos în coloană, 70 la oră, toate maşinile trase în parcare. Ajung şi eu în dreptul poliţistului, nici nu mai aştept să-mi facă semn, semnalizez dreapta şi dau să trag în parcare. Moment în care poliţistul în cauză mă salută şi-mi face semn din mână „să-i dau gaz”. Într-adevăr motociletele nu au nevoie de Rovignetă, dar am fost oricum surprins, fiind obişnuit cu o cu totul altă atitudine din partea poliţiştilor faţă de noi, „sinucigaşii inconştienţi”, „violatori de babe”,” satanişti” şi aşa şi mai departe.

Nu m-ar fi deranjat să mă oprească, nici măcar nu pierdeam cele 5 minute, m-aş fi odihnit în ele, oricum sunt obişnuit şi în consecinţă am la îndemână toate actele şi circulam mai mult decât corect, dar am fost plăcut surprins de atitudinea corectă, lipsită de idei preconcepute a poliţistului faţă de un motocilist. Din păcate, de cele mai multe ori aceste idei preconcepute sunt bine motivate, ajungându-se, cel puţin la noi, ca majoritatea motocicliştilor să fie viteji ce zboară cu multe sute de km la oră dupa câteva zile de experienţă la ghidon în cască (cazul fericit) şi şlapi ajungând adesea să se omoare pe ei şi/sau alţi nevinovaţi.

Şi aşa cum tagma motocicliştilor este judecată (pe bună dreptate de altfel, dacă nu aş face parte din ea cu siguranţă aş gândi la fel) pe seama indivizilor descrişi mai sus, aşa am avut şi eu tendinţa să apreciez componenţii „taberei adverse”, apreciere pe care am decis să o reconsider după întâmplarea de astăzi.


Praf

Septembrie 24, 2009

Ati observat ca acele masinute mici ale Retimului nu stiu decat sa ridice pentru 5 minute praful, nu si sa-l adune?

Plamanii mei au observat asta astazi.


Dupa Plai

Septembrie 15, 2009

Am fost şi eu în weekend la Plai, invitat fiind.

Ţinând cont că: mulţi colegi bloggeri au fost şi ei acolo, au scris deja destul de mult despre eveniment, că cititorii sunt într-o semnificativă proporţie aceiaşi, şi că cele mai multe din părerile mele despre festival coincid cu ale lor, consider că nu are rost să mă repet povestind prea multe despre „Plai”.

Ce mi-ar plăcea totuşi să subliniez:

  • Buna organizare, cei din echipă fiind persoane tinere care mi-au lăsat impresia pe tot parcursul festivalului că tot ce fac, fac cu foarte multă plăcere. Rar întâlnit.
  • Lipsa cefelor late grase  în maieuri şi a manelelor acestora , specificul festivalului neatrăgându-i nici pe ei nici pe ale lor nelipsite boxe răcnitoare din maşini.
  • Civilizaţia de care au dat dovadă participanţii la festival. Cu toate că berea şi alcoolul au curs din belşug nu am observat incidente neplăcute.

Din păcate am participat la festival doar Vineri şi Sâmbătă, şi atunci doar parţial ; i-am prins Vineri pe SAINKHO NAMTCHYLAK , FARFARELLO şi Sâmbătă pe KALOOME, THE SHIN şi DOBET GNAHORE. Mi-au plăcut mult, în ordinea preferinţei: Sainkho , Dobet Gnahore şi Kaloome.

Totodată, acolo am avut plăcerea de a-i întâlni pentru prima dată pe mulţi dintre bloggerii timişoreni.

Per ansamblu, festivalul mi-a lăsat o impresie plăcută, şi sper ca în viitor să pierd cât mai puţine ediţii.


Plai !

Septembrie 9, 2009

M-am întors!

După o destul de lungă dar binemeritată vacanţă, insoţită implicit de o absenţă la fel de lungă de scris pe blog, m-am întors.

Şi la intoarcere am găsit o plăcută surpriză: o invitaţie la Plai cel care „s-a dorit a fi un alt gen de festival. Unul care să nu se bazeze doar pe muzică pentru a atrage publicul spectator ci să ofere şi altceva” după cum spun însăşi organizatorii săi.

Aflat la cea de-a patra ediţie, festivalul nu mai are nevoie de nicio altă prezentare, fiind arhicunoscut în oraş. Ce mai e de spus e doar programul, şi anume: Vineri, Sâmbătă şi Duminică. Restul detaliilor le gasiţi pe situl lor: www.plai.ro

Aşa că sper să ne vedem acolo !

Later edit: care mai mergeţi poate mă anunţaţi şi pe mine, poate mergem în formaţie mai extinsă.


Parcul Doja

August 10, 2009

Citeam cu câteva zile în urmă în acest post al unui coleg blogger timişorean, printre altele, cum că Parcul Doja ar fi cel mai urât parc din Timişoara. Citeam şi mă miram.

Photo-0029Este vorba de unul din ultimele parcuri reabilitate din oraş. Totul este nou în el, începând cu aleile şi gazonul, terminând cu mobilierul stradal şi corpurile de iluminat. Mai mult decât atât, nu doar că sunt noi, dar acestea sunt specifice epocii din care face parte parcul, şi anume mijloc de secol XIX. Dealtfel şi zona în care se găseşte parcul este una dintre cele mai bune din oraş, acesta fiind încadrat de străzile Braşov şi Caraiman, zonă înconjurată doar de clădiri istorice, aflate în stare bună. Singurele aspecte negative sunt date de populaţia colorată care populează cartierul, totuşi aceştia-mi par mai civilizaţi şi mai spălaţi ca tuciurii de prin alte părţi ale oraşului cum ar fi Aleea CFR.

Photo-0030 Nu doar că a fost reamenajat, dar parcul este şi îngrijit. De patru ani de când trec ocazional prin zonă, îl găsesc tot timpul aranjat, curat şi ocrotit de vandalismul omniprezent de altfel în oraş. Este unul din puţinele locuri din oraş în care cred că ar rezista ghivece cu flori în aer liber, nesupravegheate. Iarba nu este călcată şi florile plantate nu sunt distruse. Asemenea, punctele termice care nu şi-ar găsi locul în parc sunt discret ascunse după gărduleţe acoperite cu verdeaţă.

Aşadar, sper că afirmaţia din respectivul blog este doar o concluzie greşit trasă, şi nu o precepţie reală a locuitorilor oraşului pe care în acest caz, nu i-aş mai putea înţelege. Sper să se fi răspuns în chestionar la întrebarea: „Care este cel mai frumos parc din oraş?” , parcul Doja nefiind aşa cunoscut ar fi urmat să nu obţină atâtea menţiuni ca celelalte, mai mari, mai vizitate şi mai cunoscute. Dacă întrebarea a fost „Care e cel mai urât parc?” aşa cum reiese din enunţul de pe blog, iar răspunsul a fost Parcul Doja, atunci cred că avem cu adevărat o problemă de percepţie a frumosului.