Taxiuri. Din nou, numai de bine!

Gara de Nord Timişoara, într-o dimineaţă de luni(adică astăzi).

În urmă cu mulţi mulţi ani, cu ocazia unor mici reamenajări şi redirecţionări ale fluxurilor de trafic din faţa Gării de Nord, principala poartă de acces înspre Municipiu, s-a înfiinţat un scuar ce avea ca scop facilitarea accesului călătorilor veniţi la gară cu un autoturism. Ideea a  fost bună, punerea sa în aplicare la fel, doar că din păcate nu prea au fost călători care să fi putut beneficia de această facilitate care aducea un aer de utilitate mult prea murdarei şi neîngrijitei de altfel gări. Asta deoarece scuarul este cunoscut a fi locul de “racolare a victimelor” ale aşa zişilor “taximetrişti privaţi” care blochează în totalitate cu nonşalanţă respectiva cale de acces.

Cu toate că  imediat peste drum există o încăpătoare staţie de taxi în care aşteaptă majoritatea taximetriştilor cinstiţi, astăzi în plină zi şi în buricul târgului zi îşi făceau veacul în mai sus amintitul scuar 5-6 piraţi nederanjaţi de nici o autoritate. Poate doar de două trei ori pe an de câte un echipaj al Poliţiei Comunitare. Atât.

Picătura ce umple însă paharul este nelipsitul pirat  al acelei zone, conducătorul unui Peugeot 206 SW break galben, cu numărul de înmatriculare TM-11-HGC, care sfidează cu nesimţire legea comiţând doar la prima vedere trei infracţiuni: înşelăciune, fals şi uz de fals. Le-am mai putea intui şi pe cele de intimidare, şantaj sau ameninţare la care recurge atunci când eventualii clienţi înşelaţi în mod firesc ar urma să protesteze. Pentru a comite înşelăciunea, respectivul şofer foloseşte o cupolă identică cu cea a taxiurilor pe care scrie însă cu neruşinare “ADI”. De asemenea, fiind evident că nu deţine autorizaţia de practică a taximetriei, falsifică autorizaţiile autocolante de pe portierele spate, făcând uz de acestea. Tind să cred, ţinând cont de atitudinea nepăsătoare a şoferului, deloc stresat de altfel conştient fiind de infracţiunile pe care le comite că o urmă de cârdăşie cu autorităţile care trebuiau să-l sancţioneze cu siguranţă există. Adi, căci probabil aşa se numeşte, citea nestingherit ziarul la volanul maşinii deghizate în taxi.

Tolerând această atitudine, sau chiar doar staţionarea taxiurilor cu suprapreţ în scuarul din faţa gării practic este încurajată înşelătoria călătorilor din alte oraşe, scuarul semănând întradevăr cu o staţie de taxi, călătorul neavând cum să vadă semnul de “oprire interzisă” postat la intrarea în scuar. Din fericire, cei mai mulţi dintre timişoreni sunt la curent cu practicile tâlharilor de pe străzile noastre, totuşi nu este cinstit nici nu mai vorbim de a fi moral a tolera înşelarea încă de la primul pas făcut în urbe a vizitatorilor oraşului nostru.

Sunt de asemenea conştient că în continuare autorităţile nu se vor sesiza şi piraţii îşi vor desfăşura nestingheriţi tâlhăriile ostentativ în văzul tuturor, şi de aceea, data viitoare când mă voi întâlni cu “prietenul Adi” şi voi avea norocul de a fi însoţit de încă o persoană dispusă a depune mărturie într-un proces, îl voi fotografia pe şarlatan urmând a depune eu însumi o sesizare la parchet. Nu aş avea nimic de pierdut.

Găsiţi mai multe poze aici.

Aberaţie marca Timişoara

Banda specială pentru taxi şi bus dintre Calea Şagului colţ cu Ana Ipătescu şi Podul Traian, de după Piaţa Maria.

Pe lângă faptul că ideea alocării unei benzi speciale pentru transportul în comun nu este fezabilă decât pe arterele cu cel puţin trei benzi pe sens, rămânând alocate autovehiculelor minim două benzi, modificarea de faţă nici măcar nu fluidizează circulaţia autobuzului sau a taxiurilor din cel puţin doua motive cât se poate de evidente. Primul ar fi că înainte cu vreo 50-100 de metri de intersecţii sau sensuri giratorii, banda specială se termină, lăsând dreptul de circulaţie pe prima bandă tuturor vehiculelor. Acum vin eu şi mă întreb: problema blocajelor în trafic apare în linie dreaptă pe drumul cu prioritate sau cumva tocmai în intersecţiile despre care vorbeam mai sus. Până la urmă, cu această bandă sau fără ea, oricum mijloacele de transport în comun vor aştepta în intersecţie după exact acelaşi număr de maşini.

Al doilea motiv pentru care banda specială nu va avea finalitatea dorită este acela că străzile despre care acum vorbim sunt intersectate de foarte multe drumuri secundare. Spre exemplu, doar de la intersecţia Şagului cu Rebreanu până la noul sens giratoriu de pe Iuliu Maniu adică pe o distanţă de nici mai mult nici mai puţin de 680 metri, banda specială este intersectată de patru drumuri secundare, intersecţii în care, după cum era şi normal, banda este întreruptă pentru a permite accesul vehiculelor din şi înspre respectivele străzi. Luând în calcul şi capetele segmentului analizat rezultă şase întreruperi ale benzii, a câte 50m fiecare. Deci, pe respectivul traseu avem din cei 680 m 380 m de bandă specială împărţită în cinci tronsoane.

Şi, colac peste pupăză, marcajul stradal creează confuzie, putând sugera prioritate pentru vehiculele ce întretaie banda specială părăsind sau intrând de pe / pe Calea Şagului. Asta deoarece marcajul pleacă fluent de pe mijlocul drumului barând pur şi simplu traiectoria autobuzelor şi a bicicletelor. Eu unul cred că prioritatea este exact inversă.

Nu mai amintesc acum de locurile de parcare de după bandă, de spaţiul insuficient alocat autobuzelor şi mai ales de plantarea anapoda a benzii de biciclete între banda de autobuz şi parcare, fapt ce sunt sigur va atrage nenumărate incidente neplăcute în care vor fi implicaţi bicicliştii acroşaţi fie de maşini ce intră/ies din parcare, fie de autobuze. Subiectul a fost destul dezbătut în presa locală şi nu doresc să repet. Am citit despre proiectul înfiinţării respectivei amenajări prin primăvară, totuşi eram aproape convins că cei în măsură, recte onor comisia de circulaţie a municipiului, va realiza dimensiunea aberaţiei înainte de a o pune în practică. Se pare că din păcate m-am înşelat.

Închei cu convingerea că nou înfiinţata bandă pentru transportul în comun va avea sfârşitul benzii ce începea la Liceul de Muzică şi se sfârşea la Casa Tineretului, înfiinţată în 2003 cu ocazia redistribuirii fluxurilor pe sensurile unice Cluj- Aleea Ripensia, respectând deja demonstrata idee a edililor de “mai bine a face ceva prost decât a nu face nimic“.

Post Scriptum: nu ştiu de ce, dar în Google Reader se pare că nu apare corect formatat textul. Scuze!

Vă place, nu? …

… o clădire istorică la ferestrele căreia găsim aparatele de aer condiţionat.

Menţionez că, în cazul de faţă nu poate fi vorba despre o montare autorizată, neeliberându-se autorizaţie pentru montarea aparatelor de aer condiţionat pe clădiri istorice.

Mai mult decât atât, pentru orice modificare adusă faţadelor clădirilor istorice, inclusiv reparaţii, este nevoie de o autorizaţie specială emisă de Ministerul Culturii.

Păcat, chiar arată hidos aparatele montate pe respectiva clădire, cu atât mai mult cu cât există întotdeauna soluţia aparatelor de climatizare portabile, care nu afectează deloc arhitectura clădirii.

Putem doar spera ca aceste cazuri, care încă sunt izolate să nu devină o generalitate, amenzile din partea primăriei probabil lipsind, şi chiar daca acestea ar exista ele sunt într-un cuantum mult prea redus.

Post scriptum: dacă cumva vă întrebaţi, este necesară autorizaţie de la primărie pentru montarea acestor aparate pe orice clădire, inclusiv la bloc, aşa cum de altfel, în teorie e necesară şi pentru închiderea balcoanelor sau înlocuirea ferestrelor vechi cu unele de tip termopan.

Bariera Traian

Iniţial o investiţie a primăriei Timişoara de care m-am bucurat tare mult că a apărut. Speram că printr-o constrângere vom deveni puţin mai civilizaţi, şi vom învăţa să respectăm o regulă.

Şi nu era mare lucru, regula era simplă : nu cu maşina printr-un important cartier istoric al oraşului, cartier recent restaurat parţial.

Un timp, barierele au funcţionat şi totul decurgea aşa cum trebuie : toata lumea alegea varianta ocolitoare paralelă cu traseul direct, pe nişte străzi cu sens unic, proaspăt asfaltate. Deci era oferită o alternativă decentă de trafic. Şmecherii nu aveau ce face şi aici erau siliţi să se conforme regulii (şi culmea, nici nu a murit vreunul de la atâta lucru, deci se poate), coloraţii ce populează zona la fel. Tramvaiele circulau fluent, nefiind împiedecate de autoturisme şi proaspăt renovatul cartier istoric era cât de cât protejat.

De ceva vreme însă, şi nu de puţină din păcate, barierele au amorţit în postura surprinsă alăturat. Asta după ce un binevoitor anonim a decis că locul barierelor nu este acolo şi a rupt câteva dintre ele. Bineînţeles că a rămas anonim până azi, distrugerea bunului public nederajând pe prea multă lume din păcate.

Primăria, pe fază ca întotdeauna (permiteţi-mi să zâmbesc)  s-a gândit ca ar fi bine să le păzească, şi cum altfel ar putea mai bine, decât adăugându-i o altă investiţie : camerele video ce s-au postat pe clădirile alăturate pe post de Cerber credincios. Păcat că nu mai au ce să păzească, barierele “în poziţia de drepţi” nemaideranjând pe nimeni. Nu mă înţelegeţi greşit, nu critic montarea camerelor de supraveghere, chiar m-am bucurat când am vazut ca s-au montat, speram că barierele vor învia, din păcate lipseşte condiţia esenţială pentru motivarea instalării camerelor: resuscitarea barierei .

Aşa că noi rămânem cu două investiţii absolut necesare achitate şi realizate dar lăsate să zacă nefuncţionale. De ce? Din lene, din nepăsare sau poate chiar din rea voinţă?

Mare păcat ! În tot acest timp  şmecherii, nesimţiţii şi minoritarii trec cu viteză prin zona protejata cu acces interzis, nestingheriţi cumva de echipajele permanente ale onor Poliţiei Comunitare, fară a fi cumva vorba de vreo urma de bun-simţ ; nici nu s-ar putea pune problema. Mai mult, investiţia proaspăt finalizată în reabilitarea cartierului se duce de râpă, neputând reproşa aici calitatea execuţiei, doar că dalele de beton prevăzute în proiect nu suportă un trafic auto aşa de intens ca cel de dupa ridicarea barierelor. Şi ca şi când nu ar fi destul, cei ce circulă pe interzis nici nu se sinchisesc să acorde prioritate celor ce sunt conformi cu regulile de circulaţie în intersecţia de la Electrica, de parcă ei ar avea tot dreptul să fie acolo.  Într-un fel le dau dreptate, din moment ce şi legea ţine cu ei în producerea unui accident învinovăţindu-l pe cel care circulă corect şi neţinând cont de sensul interzis pe care circulă individul implicat in accident (din păcate cunosc cazuri concrete soldate cu acest discernământ).

Acest subiect a fost sesizat şi de cotidianele locale cu câteva luni în urmă, dar din păcate articolele au rămas fără vreun rasunet din partea celor abilitaţi să remedieze situaţia.

Şi astfel reuşim din nou să încurajăm lipsa de bun simţ, nerespectarea regulilor şi distrugerea prin neglijenţă a ceea ce odata a fost, nu fără eforturi, realizat. De parcă nu ar fi fost suficient pentru nenorocirea unuia dintre cele mai frumoase cartiere istorice din ţară popularea lui cu coloraţi, acum mai permitem şi circulaţia autovehiculelor prin plin centrul Pieţei Traian.