Aberaţie marca Timişoara

Banda specială pentru taxi şi bus dintre Calea Şagului colţ cu Ana Ipătescu şi Podul Traian, de după Piaţa Maria.

Pe lângă faptul că ideea alocării unei benzi speciale pentru transportul în comun nu este fezabilă decât pe arterele cu cel puţin trei benzi pe sens, rămânând alocate autovehiculelor minim două benzi, modificarea de faţă nici măcar nu fluidizează circulaţia autobuzului sau a taxiurilor din cel puţin doua motive cât se poate de evidente. Primul ar fi că înainte cu vreo 50-100 de metri de intersecţii sau sensuri giratorii, banda specială se termină, lăsând dreptul de circulaţie pe prima bandă tuturor vehiculelor. Acum vin eu şi mă întreb: problema blocajelor în trafic apare în linie dreaptă pe drumul cu prioritate sau cumva tocmai în intersecţiile despre care vorbeam mai sus. Până la urmă, cu această bandă sau fără ea, oricum mijloacele de transport în comun vor aştepta în intersecţie după exact acelaşi număr de maşini.

Al doilea motiv pentru care banda specială nu va avea finalitatea dorită este acela că străzile despre care acum vorbim sunt intersectate de foarte multe drumuri secundare. Spre exemplu, doar de la intersecţia Şagului cu Rebreanu până la noul sens giratoriu de pe Iuliu Maniu adică pe o distanţă de nici mai mult nici mai puţin de 680 metri, banda specială este intersectată de patru drumuri secundare, intersecţii în care, după cum era şi normal, banda este întreruptă pentru a permite accesul vehiculelor din şi înspre respectivele străzi. Luând în calcul şi capetele segmentului analizat rezultă şase întreruperi ale benzii, a câte 50m fiecare. Deci, pe respectivul traseu avem din cei 680 m 380 m de bandă specială împărţită în cinci tronsoane.

Şi, colac peste pupăză, marcajul stradal creează confuzie, putând sugera prioritate pentru vehiculele ce întretaie banda specială părăsind sau intrând de pe / pe Calea Şagului. Asta deoarece marcajul pleacă fluent de pe mijlocul drumului barând pur şi simplu traiectoria autobuzelor şi a bicicletelor. Eu unul cred că prioritatea este exact inversă.

Nu mai amintesc acum de locurile de parcare de după bandă, de spaţiul insuficient alocat autobuzelor şi mai ales de plantarea anapoda a benzii de biciclete între banda de autobuz şi parcare, fapt ce sunt sigur va atrage nenumărate incidente neplăcute în care vor fi implicaţi bicicliştii acroşaţi fie de maşini ce intră/ies din parcare, fie de autobuze. Subiectul a fost destul dezbătut în presa locală şi nu doresc să repet. Am citit despre proiectul înfiinţării respectivei amenajări prin primăvară, totuşi eram aproape convins că cei în măsură, recte onor comisia de circulaţie a municipiului, va realiza dimensiunea aberaţiei înainte de a o pune în practică. Se pare că din păcate m-am înşelat.

Închei cu convingerea că nou înfiinţata bandă pentru transportul în comun va avea sfârşitul benzii ce începea la Liceul de Muzică şi se sfârşea la Casa Tineretului, înfiinţată în 2003 cu ocazia redistribuirii fluxurilor pe sensurile unice Cluj- Aleea Ripensia, respectând deja demonstrata idee a edililor de “mai bine a face ceva prost decât a nu face nimic“.

Post Scriptum: nu ştiu de ce, dar în Google Reader se pare că nu apare corect formatat textul. Scuze!

Praf

Ati observat ca acele masinute mici ale Retimului nu stiu decat sa ridice pentru 5 minute praful, nu si sa-l adune?

Plamanii mei au observat asta astazi.

Transportul metropolitan

Sau cum poţi distruge o idee excelentă prin nişte detalii …

Introducerea sistemului de transport metropolitan şi conectarea localităţilor periurbane a venit ca o evoluţie firească a migrării populaţiei din oraş în case din satele şi comunele ce mărginesc oraşul, precum şi a atragerii locuitorilor respectivelor comune în locuri de muncă din Timişoara. Astfel, introducerea sistemului metropolitan de transport devenise o necesitate.

Totuşi inaugurarea sistemului de transport metropolitan trebuia să se concretizeze prin simpla expandare a reţelei de transport local, şi nu prin creearea a două reţele separate de transport, aşa cum s-a întâmplat la noi din cauza unui detaliu, care a dat peste cap întregul plan : modalitatea de taxare. În cazul transportului metropolitan Timişorean întâlnim doua tipuri de abonamente: abonamentul local şi abonamentul metropolitan, abonamente care nu se intersectează, aşa cum ar fi fost normal. Consider că era firesc să existe şi un abonament care să includă atât transportul metropolitan cât şi pe cel urban, în genul abonamentului cu două zone din Germania , realizând astfel conectarea reţelelor de transport în comun. Eventual, daca totuşi din motive necunoscute mie, ar fi fost imperios necesar modul de taxare actual, măcar liniile periurbane să fi avut capătul de linie din oraş în zone centrale, şi cu multe staţii pe traseu. Avem exemplul liniei M22 care leagă Moşniţele şi Urseniul de staţia Banatim. Greu de crezut că acolo ar fi destinaţia finală a multora dintre călători, aceştia având nevoie de încă un abonament pentru cel puţin încă o linie de transport.

În modul în care este gândit sistemul actual de taxare, pentru utilizatori nu există nici un beneficiu în folosirea liniilor metropolitane versus o linie a unui eventual operator privat, fiind nevoie de două abonamente: unul care să-i aducă în oraş şi altul care să-i transporte în oraş până la destinaţie. Sunt deacord că extinderea reţelei de trasnport costă, şi că nu ar fi corect ca acest cost să fie suportat de locuitorii din oraş prin creşterea preţului biletului, de aceea susţin tarifarea pe zone, totuşi consider ca fiind inacceptabil modul actual de taxare.

Până una alta, ideea este bună, rămân detaliile de corectat, şi bineînţeles e necesar ca iniţiativa să continue prin înglobarea celorlalte comune periurbane, precum şi prin extinderea liniilor actuale de tramvai. Metropola deja se conturează, dacă ne uităm în mai toate localităţile din jur au apărut cartiere destul de mari de case nou construite care cu siguranţă deservesc oraşul, mai rămâne doar de organizat infrastructura care să ducă la înglobarea lor în oraş, vezi exemplul Freidorfului sau Mehalei.

Semafoare, indicatoare

De vreo lună încoace au apărut, ca răsărite din pământ o pereche de semafoare pe Calea Buziaşului, în dreptul primului scuar de după intersecţia Căii Buziaşului cu str. 1 Decembrie, fără vreun motiv aparent. Justificarea lor se vrea a fi înlesnirea ieşirii şi intrării autobuzelor în garajul RATT de pe mai sus amintita stradă. Şi culmea e că montarea şi punerea lor în funcţiune a durat câteva zile spre deosebire de cei zece ani necesari de la montarea până la punerea în funcţiune a semafoarelor în intersecţia Gral. Dragalina cu str.16 Decembrie (fost Tineretului), o intersecţie în care instalarea semafoarelor avea o dreapta justificare, circulaţia fiind de-a dreptul haotica înainte de pornirea acestora.

Să zicem, făcând abstracţie de câteva chestiuni de detaliu cum ar fi: că traficul autobuzelor nu este aşa intens intersecţia fiind folosită doar pentru intrarea şi ieşirea în autobază a autobuzelor (adica de două ori pe zi per autobuz) şi că ar fi fost oportună montarea unei comenzi care să activeze semaforul doar când este necesar (în genul semaforului de la depoul RATT Take Ionescu) şi nu temporizator, putem spune că s-ar putea accepta montarea semafoarelor în respectiva poziţie.

Ceea ce este complet inacceptabil este interzicerea întoarcerii pe scuarul respectiv.

În condiţiile în care ieşind de pe 1 Decembrie întâlneşti un justificat “obligatoriu la dreapta”, pentru a face virajul la stânga înspre Ştefan Cel Mare, rămân doua nefericite alternative: întoarcerea pe scuarul de la fabrica de detergenţi sau folosirea Bdului Eroilor de la Tisa şi a intersecţiei acestuia cu Ştefan cel Mare. Cele doua alternative sunt nefezabile, în cazul primei fiind necesar un ocol de un întreg kilometru, iar a doua intersecţie era deja extrem de aglomerată şi înainte să preia traficul de pe 1 Decembrie, putându-se aştepta virajul la stânga în orele de vârf până la 10 minute.

Toate acestea se întâmplă într-o zonă aglomerată a oraşului ce în perspectivă se va aglomera şi mai mult odată cu construirea mallului de la abator. În urma cu ceva vreme îndrăzneam să prevăd drept soluţie pentru decongestionarea zonei introducerea sensului unic pe Eroilor, acesta urmând să preia traficul axei Vest-Est, lăsând în sarcina str. 1 Decembrie traficul axei Est-Vest. Această viziune devine practic imposibilă odată cu interzicerea virajului pe scuarul sus amintit, iar personal sunt foarte curios cum va rezolva onor primaria traficul în zona discutată.

Şi toată această problemă este generată de nişte semne care eu nu văd ce ar putea să rezolve. Nu văd cu ce poate ajuta în acea intersecţie interzicerea virajului, manevră care s-a efectuat până acum fără probleme în respectivul scuar. Dacă cu greu am putea cădea deacord cu montarea semafoarelor care nu îngreunează cu mult circulaţia în zonă stând relativ puţin pe roşu, interzicerea virajului pe scuar este de NEACCEPTAT , beneficiul adus fiind practic nul iar inconvenientele majore.

Bariera Traian

Iniţial o investiţie a primăriei Timişoara de care m-am bucurat tare mult că a apărut. Speram că printr-o constrângere vom deveni puţin mai civilizaţi, şi vom învăţa să respectăm o regulă.

Şi nu era mare lucru, regula era simplă : nu cu maşina printr-un important cartier istoric al oraşului, cartier recent restaurat parţial.

Un timp, barierele au funcţionat şi totul decurgea aşa cum trebuie : toata lumea alegea varianta ocolitoare paralelă cu traseul direct, pe nişte străzi cu sens unic, proaspăt asfaltate. Deci era oferită o alternativă decentă de trafic. Şmecherii nu aveau ce face şi aici erau siliţi să se conforme regulii (şi culmea, nici nu a murit vreunul de la atâta lucru, deci se poate), coloraţii ce populează zona la fel. Tramvaiele circulau fluent, nefiind împiedecate de autoturisme şi proaspăt renovatul cartier istoric era cât de cât protejat.

De ceva vreme însă, şi nu de puţină din păcate, barierele au amorţit în postura surprinsă alăturat. Asta după ce un binevoitor anonim a decis că locul barierelor nu este acolo şi a rupt câteva dintre ele. Bineînţeles că a rămas anonim până azi, distrugerea bunului public nederajând pe prea multă lume din păcate.

Primăria, pe fază ca întotdeauna (permiteţi-mi să zâmbesc)  s-a gândit ca ar fi bine să le păzească, şi cum altfel ar putea mai bine, decât adăugându-i o altă investiţie : camerele video ce s-au postat pe clădirile alăturate pe post de Cerber credincios. Păcat că nu mai au ce să păzească, barierele “în poziţia de drepţi” nemaideranjând pe nimeni. Nu mă înţelegeţi greşit, nu critic montarea camerelor de supraveghere, chiar m-am bucurat când am vazut ca s-au montat, speram că barierele vor învia, din păcate lipseşte condiţia esenţială pentru motivarea instalării camerelor: resuscitarea barierei .

Aşa că noi rămânem cu două investiţii absolut necesare achitate şi realizate dar lăsate să zacă nefuncţionale. De ce? Din lene, din nepăsare sau poate chiar din rea voinţă?

Mare păcat ! În tot acest timp  şmecherii, nesimţiţii şi minoritarii trec cu viteză prin zona protejata cu acces interzis, nestingheriţi cumva de echipajele permanente ale onor Poliţiei Comunitare, fară a fi cumva vorba de vreo urma de bun-simţ ; nici nu s-ar putea pune problema. Mai mult, investiţia proaspăt finalizată în reabilitarea cartierului se duce de râpă, neputând reproşa aici calitatea execuţiei, doar că dalele de beton prevăzute în proiect nu suportă un trafic auto aşa de intens ca cel de dupa ridicarea barierelor. Şi ca şi când nu ar fi destul, cei ce circulă pe interzis nici nu se sinchisesc să acorde prioritate celor ce sunt conformi cu regulile de circulaţie în intersecţia de la Electrica, de parcă ei ar avea tot dreptul să fie acolo.  Într-un fel le dau dreptate, din moment ce şi legea ţine cu ei în producerea unui accident învinovăţindu-l pe cel care circulă corect şi neţinând cont de sensul interzis pe care circulă individul implicat in accident (din păcate cunosc cazuri concrete soldate cu acest discernământ).

Acest subiect a fost sesizat şi de cotidianele locale cu câteva luni în urmă, dar din păcate articolele au rămas fără vreun rasunet din partea celor abilitaţi să remedieze situaţia.

Şi astfel reuşim din nou să încurajăm lipsa de bun simţ, nerespectarea regulilor şi distrugerea prin neglijenţă a ceea ce odata a fost, nu fără eforturi, realizat. De parcă nu ar fi fost suficient pentru nenorocirea unuia dintre cele mai frumoase cartiere istorice din ţară popularea lui cu coloraţi, acum mai permitem şi circulaţia autovehiculelor prin plin centrul Pieţei Traian.